Prima atestare documentară a localității datează din secolul al XVII-lea.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Valea Salciei făcea parte din plaiul Râmnic al județului Râmnicu Sărat și era formată din satele Modreni și Valea Salciei, cu o populație de 728 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă și o biserică, zidită între 1847 și 1851 de marele pitar Ion Popescu (construcția a fost abandonată în timpul revoluției din 1848, dar reluată de locuitori după 1850). În 1925, comuna avea 863 de locuitori, avea aceleași sate în componență și se afla în plasa Dumitrești a aceluiași județ. Comuna a fost temporar desființată în 1931, când satele ei au fost arondate comunei Sărulești, transferată tot temporar de la județul Buzău la județul Râmnicu Sărat.
În 1950, comuna Valea Salciei a trecut în subordinea raionului Râmnicu Sărat al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. În 1968, comuna a fost transferată administrativ la județul Buzău, iar pe teritoriul ei a luat naștere oficial și satul Valea Salciei-Cătun.
Comuna a primit la data de 30 ianuarie 2006 indicatorul de „sat european” pentru construirea unei locuințe sociale în beneficiul unei persoane cu nevoi speciale
Text preluat din “Strategia de dezvoltare durabilă a comunei Valea Salciei, judeţul Buzău pentru perioada 2014-2020”